|
|
Vlad Ciubucciu
STRĂMOȘII LUI
GUGUȚĂ CEL BUN
-
Nici
un copil din țara aceasta sau de prin alte țări din lume, de la
Stokholm până la Tokyo și mai departe nu-și pune o întrebare simplă:
cine e tatăl lui Guguță?
-
Da,
acel Guguță care a cucerit și mic, și mare prin sinceritate și suflet
generos de dimensiuni planetare, acel Guguță care de mic,
potrivindu-și pe umerii fragezi povara bunătății omenești, povara
lumii, a devenit protagonist al cosmosului copilăriei de pretutindeni.
-
-
Și totuși - cine e tatăl lui
Guguță?
-
-
Păi, cine să fie? Nenea Spiridon
Vangheli. Ne vor răspunde decelușii de-a pururea care sunt de asemenea
și atotștiutori.
-
Iar
noi, aceiași admiratori naivi ai lui Guguță și ai plăsmuitorului său
artistic, zâmbim cu îngăduință. Nu e chiar așa. Că adevărul e puțin
altul. Dar - care?
-
Să vă
spun eu adevărul cela mare: Guguță este copilul de suflet al lui
Spiridon Vangheli, care s-a născut odată cu scriitorul și a sălășluit
mereu în inima lui. A sălășluit până în clipa istorică când Domnia sa,
scriitorul, și-a deschis Sufletul cel mare și 1-a lăsat pe Guguță să
pășească pragu-i spre noi, ca apoi, în clipele cuvenite, să revină iar
și iar înapoi, în lăcașu-i luminos.
-
Dacă
e așa, ar reieși că părintele lui Guguță e moșul Ștefan Vangheli,
tatăl scriitorului (1889-1983).
-
Dar
se zice că nu e așa. Nu e așa, deoarece moșul Ștefan Vangheli, sosind
el însuși pe lume, îl avea și el deja, în suflet, pe Guguță. Mereu l-a
ținut acolo, tăinuit, până când i 1-a încredințat fiului său Spiridon
drept moștenire.
-
Atunci, cine dar să-i fie părinte lui Guguță, dacă și moș Ștefan se
născu cu el în suflet?
-
Cum
se vede, aici este deja implicat tatăl lui Ștefan Vangheli - moș
Scridon Vangheli, care împreună cu soția sa Ștefana lui Chiriac, la
etatea de 40 de ani, la 3 mai 1889, 1-au făcut, iar peste 4 zile, la 7
mai, 1-au botezat la biserica din satul Strâmba, sat vecin cu
Hrinăuțul lor.
-
Darnici așa nu e așa. Căci străbunul Scridon Vangheli, tatăl lui
Ștefan și bunicul scriitorului, încă în 1839, apăru și el pe lume,
avându-1 deja în suflet, moștenire, pe micul Guguță.
-
Nu
cumva „vina cea mare" o poartă în suflet tatăl Dumnealui - Vasile al
lui Ioniță, al lui Anton Vangheli? Acel Vasile Vangheli care împreună
cu o frumoasă Ileana din același Hrinăuți al Hotinului, de pe Ciuhur
îi dădu viață lui Scridon, bunicul scriitorului.
-
Dându-i acestuia viață, odată cu suflarea, ca o zestre neprețuită, îl
scoaseră în lume și pe Guguță, senin, bun la inimă, darnic, săritor la
nevoie.
-
Și
așa, din leat în leat, odată cu suflarea trecea, din suflet în suflet,
micul miracol Guguță - de la Anton la Ioniță, de la Ioniță la Vasile -
la Scridon-bunicul, iar de la Scridon - la Ștefan. Și, în fine, de la
moșul Ștefan Vangheli - la Spiridon, scriitorul.
-
Dacă
la o adică, în gând, vei face iar cale îndărăt, în înălțimea albastră
a tunelului genealogic, vei perinda tot neamul vanghelesc, contopit cu
întregul nostru neam.
-
Și-1
vei fi putând vedea pe același Guguță, suflet mare, cu nelipsita-i
cușmă proverbială, porăind neobosit pe moșia mănăstirii Burdujeni, în
a cărei posesie se aflau atunci Hrinăuții cu cele 10 căsuțe și
bordeie, cu 13 moldoveni, 7 birnici și un volintir, înregistrați la
1774.
-
Sau,
trăgând brazdă țărănească, pe pământurile întărite de domnul țării
unui Mihail ot Dorohoi (secolul XVI), sau pe cele ale legendarului
Hrinea, care a și botezat cândva localitatea cu propriul său nume, ca
prim stăpân pe aceste locuri.
-
În
concluzie, un lucru e limpede de tot: Guguță-ștafetă se află mereu în
coliba albastră a sufletului lui Spiridon Vangheli.
-
Pentru că în Domnia sa, mereu Mare Copil al Neamului, mereu dăinuie
COPILUL.
-
Și
tare bine e pe lume, ferice e lumea când în fiecare om, în adânc de
suflet, mai dăinuie COPILUL ...
-
Dar
Domniile voastre îl simțiți — simțiți cum vi se zbate în suflet
copilul?
-
Aveți
grijă de el!
-
Vă
rog...
|