SUMAR

Nota bibliografului. Conversia scrierilor nelatine

Claudia Balaban. Biblioteca lui Grigore Vieru

Mihai Cimpoi. Moarte întru adevăr

Spiridon Vangheli. "Bade Grigore, maşina aşteaptă afară ..."

Ion Hadârcă. Grigore Vieru sau Axul postumităţii testamentare

Vlad Ciubucciu. Copilul cel mare al neamului

Tabel cronologic

OPERE

Poezie. Proză

Lucrări scrise în colaborare

Publicistică

Grigore Vieru şi muzica

Înregistrări audio-video

Grigore Vieru — traducător

Grigore Vieru — alcătuitor

REFERINŢE CRITICE

Lucrări generale

Recenzii şi articole despre cărţi aparte

Versuri dedicate poetului

Interviuri, dialoguri, mese rotunde

CLAUDIA BALABAN

director general al Bibliotecii Naţionale

pentru Copii "Ion Creangă"

BIBLIOTECA LUI GRIGORE VIERU 

”Albinuţelor de la Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă”. Cititorilor care mi-au dat întotdeauna curaj să vreau să trăiesc, să vreau să scriu, să vreau să înving”.

Cu dragoste şi aleasă preţuire

Grigore Vieru

01.06.2005

   

Acest mesaj l-a lăsat Grigore Vieru pe volumul „Ghicitoare fără sfârşit”, editat la „Prut Internaţional” în 2005.

Contemporan cu noi, el a fost şi un exponent al ideilor dominante în conştiinţa noastră naţională pe care le-a exprimat artistic şi le-a îmbogăţit cu sufletul său. A fost un poet fructuos, mereu sensibil la freamătul inimii şi la zbuciumul timpului, un poet al epocii noastre.

Doar un cuvânt despre poetul Grigore Vieru poate produce emoţie, trăire firească impusă dincolo de toate ce se produc în viaţă. Împreună cu alţi creatori iluştri, reprezintă o şcoală poetică, în care poezia este chiar viaţa şi sufletul omului.

În Grigore Vieru literatura noastră îşi regăseşte esenţa continuităţii poporului, adevărul, dar, mai ales, durerea realităţii. Specificul ei este profund influenţat de poezia lui Vieru. Tiparele poeziei noastre tradiţionale se înscriu în limitele unor teme stabilite demult de istoria şi dezvoltarea neamului: patria, dragostea, mama şi iubirea de Dumnezeu, iar poetul le integrează în expresia cea mai originală şi mai pură. Întreaga lui operă impresionează prin uriaşa capacitate de cuprindere şi percepere a lumii, prin vibraţia adâncă a apartenenţei la pământul matern.

Grigore Vieru nu numai că a scris cel mai frumos despre mamă, despre Patrie, despre limba română, despre copilărie, el şi-a deschis larg inima pentru cititorii de toate vârstele, aducând lumină şi înţelepciune în sufletul lor.

Afirm cu cea mai mare responsabilitate că Grigore Vieru a fost şi va rămâne cel mai citit poet. În şcoli, grădiniţe, biblioteci nu există acţiuni unde n-ar fi prezentă poezia şi cântecele lui Grigore Vieru.

Nici nu trebuie să ne punem întrebarea de ce? Fiindcă Grigore Vieru a scris pe înţelesul tuturor şi fiecare din noi ne regăsim în poezia lui. Citindu-l, nu ai nevoie de dicţionar.

Toată opera lui este o carte de învăţătură, graţie valorilor şi adevărului poetic, responsabilităţii civice pentru fiecare vers scris.

Şi a mai avut Grigore Vieru un har de la Dumnezeu - de a-şi asculta interlocutorul său, chiar şi pe cei mici. Îi plăcea poetului să vină la bibliotecă să stea de vorbă cu copiii. Ba mai mult ca atât, poetul avea în bibliotecă masa sa de lucru unde întotdeauna îl aşteptau cărţile. Grigore Vieru nu apela la copiator. El a scris cu mâna sa mii de pagini pentru antologia „Cât de frumoasă eşti”. Mulţi din poeţi, care au fost incluşi în antologie, aveau cărţile cu grafie chirilică şi atunci poetul nu numai copia poezia, dar o şi transcria.

Sutele de întâlniri, pe care le-am avut la bibliotecă cu poetul cu diferite ocazii - zi de naştere, lansarea cărţilor noi, sărbătoarea limbii române, se transformau în adevărate sărbători ale poeziei, în dialoguri de neuitat dintre poet şi admiratorii săi.

Cuvântul scris al lui Grigore Vieru a modelat şi va continua să modeleze copilăria a zeci şi zeci de generaţii, or un copil, citind opera lui Grigore Vieru, mărturiseşte că pentru el Grigore Vieru este om, pom, dor, izvor, stea, ”e ţara mea, e un neam, e tot ce am, e dor ceresc, Doamne, mult îţi mulţumesc”.

Ce poate fi mai de preţ decât această declaraţie faţă de poet şi opera sa.

Chiar dacă în ultimii ani poetul a scris mai mult pentru maturi, mereu va fi considerat cel mai bun poet ce a muncit pentru copii, învrednicindu-se (în 1988) de Diploma Andersen pentru ciclul de poezii pentru copii. Mărturisea poetul că atunci când obosea de cei maturi se întorcea la cei mici.

Ultimul volum pentru copii „Soare, soare, Domn frumos” a apărut în 2008 la Editura „Prut Internaţional” şi lansat în cadrul Salonului Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret, ediţia a XII-a. Nu vom uita niciodată bucuria din ochii poetului când discipolii profesoarei Zinaida Panciuc de la Liceul Teoretic „Gheorghe Asachi” au realizat un adevărat spectacol pe marginea acestui volum.

Tot la acest salon poetului i s-a înmânat Premiul „Ion Creangă” pentru întreaga activitate de către dnul Marian Lupu, Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova.

Cine ar fi crezut atunci că ediţia a XII-a a Salonului Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret va fi ultimul salon cu participarea talentatului şi neobositului poet Grigore Vieru.

Plecând în ceruri, Grigore Vieru ne-a lăsat un Testament plin de sentimente şi dragoste de neam, de Patrie, de mamă, de frate:

„Lângă doină şi izvor

Nu-i uşor să-ţi fie dor,

Nu-i uşor să fii curat

Pe pământ înstrăinat.

Vă las dorul cel durut

Şi nădejdea de la Prut.

V-am crescut, v-am ridicat,

Mă pot duce,

Mă pot duce împăcat.”

El a crescut şi educat zeci de generaţii prin poezia sa. „Albinuţa”, calitatea didactică a căreia a rezistat 13 ediţii cu un tiraj de peste 1 mln. de exemplare, a devenit un adevărat povăţuitor al celor mici.

În donaţia, pe care am făcut-o diasporei moldoveneşti din Irlanda, am pus şi un exemplar de „Albinuţa”. În mesajul pe care l-am primit de la această diasporă ni se relata că atunci, când s-au adunat toţi moldovenii, cea mai mare bucurie, pe care au retrăit-o şi mic şi mare, a fost întălnirea cu „Albinuţa”. Ea a trecut din mâna în mână ca o comoară sfântă a neamului.

Aşa este opera poetului, cea mai de preţ comoară pe care o avem, comoară ce deschide sufletele copiilor spre cunoaştere, spre lumină, spre realizarea celor mai nobile visuri.

Poetul a avut şi duşmani, ca orice om, dar a simţit din plin şi dragostea celor care îl citeau, îl ascultau. A avut mulţi prieteni printre oameni simpli, scriitori, muzicieni, compozitori, dar cea mai frumoasa şi fidelă prietenie a fost cea cu scriitorul Spiridon Vangheli. Cu el a muncit asupra Abecedarului care, după cum mărturiseşte scriitorul Spiridon Vangheli, de 33 de ani a fost oprit ca să nu intre în şcolile din Moldova.

Lui Spiridon Vangheli poetul i-a dedicat cel mai frumos vers:

„Tu ştii

Că un cântec frumos

Pentru copii

Poate salva în viitor

O Patrie.”

Ambii ştiau ce înseamnă cum să scrii pentru copii, ca aceştea să te înţeleagă şi să-ţi urmeze poveţele. Averea lăsată de aceşti doi titani ai literaturii pentru copii e de nepreţuit.

Eu aş compara prietenia dintre Grigore Vieru şi Spiridon Vangheli cu prietenia dintre Mihai Eminescu şi Ion Creangă. Peste un veac de poezie istoria se repetă. O frumoasă prietenie de creaţie în secolul XVIII dintre un poet şi un povestitor şi o altă prietenie dintre poetul Grigore Vieru şi povestitorul Spiridon Vangheli la sfârşit de secol XX şi început de secol XXI.

Vor trece anii şi Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă” va rămâne aceeaşi ”Bibliotecă a lui Grigore Vieru”. Muzeul Cărţii pentru Copii, care-şi aşteaptă inaugurarea în această instituţie, va purta numele Marilor copii ai neamului - Grigore Vieru şi Spiridon Vangheli.