SUMAR

 

Nota bibliografului
Studii introductive
Mihai Cimpoi. Un cavaler al poeziei: Arcadie Suceveanu
Ion Ciocanu. În căutarea arcadiului
Ștefan Hostiuc. Arcadie Suceveanu
Aprecieri
Tabel cronologic
 
OPERA
Poezie. Proză
În volume
În culegeri și publicații periodice
Publicistică
Traduceri
 
REFERINȚE CRITICE
Interviuri. Dialoguri. Mese rotunde
Dedicații poetice
 

APRECIERI

  

Anunțându-se un “cronicar de vise albastre”, poetul declară că își va făuri poeziile “după poziția stelelor fixe”, deci după inspirația zămislită în sferele sublimului.

Dumitru Apetri

 

Poezia lui Arcadie Suceveanu se opune unei deconspirări în toată plinătatea și profunzimea sensurilor ei chiar de la prima lectură, necesitând eforturi intelectuale și o certă experiență de percepție a unei scriituri cu mai multe straturi semantice, învăluite (și mă refer, evident, la ultimul compartiment din Eterna Danemarcă) în subtile și evazive veșminte ale unei ironii abia sesizabile și până la un grotesc de cea mai crasă speță…

Ștefan Broască

 

Arcadie Suceveanu scrie o poezie a densităților metaforice desfășurate, de multe ori, în parabole moderne filate ingenios din ancestrale înțelepciuni. Rafinamentul artistic, ca dovadă a unei culturi poetice de înaltă probă, plasează creația relativ tânărului autor în cel mai larg circuit literar românesc, fapt remarcat și în numeroase recenzii pe care le-a avut cartea sa “Arhivele Golgotei” în prestigioasele  reviste: “România literară”, “Luceafărul”, “Literatorul”, “Steaua”, Tribuna”, “Ramuri”, “Ateneu” etc.

Leo Butnaru

 

Este un poet al apocalipsei jucăușe, un fantast elucubrant, care nu are pretenția de a scrie în transă, ci de a cultiva o febrilitate lingvistică. Frenezia este motorul delirului său construit și fluturat în fața cititorilor, fără ascunzișuri. Mașina apocaliptică a poetului este stihială, combinând cupola Sfintei Sofii, Evul Mediu, dansând rock și piatra filozofală crescând dintr-un cartof. Arcadie Suceveanu construiește astfel o uriașă “comedie” mișcătoare de lumi. Cât despre personajul Apocalipsei în care văd o țicnită Doamnă cu Coasa, străbătând continentele, ca zepelin, ca balenă, din Nil în Gange, nu îmi rămâne decât să-i urez: bine-ai venit în lumea noastră de mucava!

Ruxandra Cesereanu

 

Îmbrăcând cămașa condiției umane, simte o frustrare, o contrariere a așteptărilor; de aceea, sensul mesajelor sale e repunerea în drepturi – polemică prin excelență – a viului, organicului, profund umanului: “Eu duc april în fragede vagoane, / Eu port prin gări cisterne de azur, / Pe căile condiției umane / Vreau să vă plimb pe sentimentul pur”.

Mihai Cimpoi

 

Cuvântul și fraza lui Arcadie Suceveanu sunt “electrizate” poetic, ele incită și vrăjesc imaginația copilului, de altfel și a cititorului adult. Dincolo de prim-planul metaforei sale se află semnificația etică, finalitatea instructivă, ceea ce face să nu ne supere nota moralizatoare. Subiectele poeziilor sunt vii, umorul autorului e de o spontaneitate admirabilă, imaginile se dovedesc a fi proaspete…

Ion Ciocanu

 

Unul din cele mai frapante texte din câte s-au scris pe tema Mioriței, e de găsit în Arhivele Golgotei: în esență, Miorița lui Arcadie Suceveanu și alte câteva poeme aparțin unui poet de indiscutabilă valoare, cu o adevărată mitologie personală, capabil de retribuții și permutații metaforice inedite, în măsură să ducă la transsubstanțiere și incandescențe.

Constantin Ciopraga

 

Câte un colind, câte un psalm în prelungire argheziană (ca echilibru imperfect), câte o rugă ori câte o doină travestită în elegie, câte un pastel-vitraliu ori câte o baladă în ritm de veac XX, și mai ales sonete pe toate gamele, în toate pulsează câte ceva nou, ceva reclădit, regândit în arhitectura modernă. Fără nimic vetust, Arcadie Suceveanu e un modern veritabil, un iscoditor în pas cu epoca, în spiritul cu care Arghezi, Blaga, Ion Pillat și ceilalți practicau inserția în fluxul vremii.

Constantin Ciopraga

 

Atât de legat de fenomenul românesc în totul, purtând în inimă partea țării întregi, simțind în propriile-i oase Carpații, și-n pieptu-i Pontul Euxin, el comunică în spațiu și timp cu Narcis, cu Hamlet și Don Quijote; pe Baudelaire îl vede răstignit și însingurat, orga lui Bach îi trimite ecouri grave; îi este dor de Dante și de Eminescu, îl solicită refrene bacoviene…”

Constantin Ciopraga

 

“Modern de disciplina clasică (de aici propensiunea către sonet), lăsând misteriosului partea lui, fără a obstacola transparența, autorul Arhivelor Golgotei aspiră spre maxima decantare – spre Tăcerea ca dialect al cuvintelor”.

Constantin Ciopraga

 

Două sensuri fundamentale se desprind din versurile lui Arcadie Suceveanu: unul de ordin, să-i zic, “genetic-informațional” – supraviețuirea ciobanului mioritic “doinind prin trupul meu” – altul – mesianic, cel al înfrățirii, și care concordă cu mesajul cristic, dar într-o viziune românească inconfundabilă. Suferințele Golgotei nu sunt zadarnice. Fără acest “optimism” miracolul basarabeam n-ar fi fost posibil.

Theodor Codreanu

 

Autorul este, fără dubii, un poet bolnav de cultură și, în consecință, navigator alături de Apollinaire în căutarea unor continente onirice.

Viorel Dinescu

 

Majoritatea poemelor din volum [Mărul îndrăgostit de Vierme] se desfășoară cu fluiditate ca niște veritabile parabole apocrifice născute sub flamura unei lumi cavalerești pierdute în timp, dar prezente în arhiva simbolurilor noastre.

Viorel Dinescu

 

Modern în armură romantică, întreținând în taină raporturi intime cu transcendența, dar și bagatelizând-o ironic de ochii lumii, poezia lui Arcadie Suceveanu polemizează cu ingeniozitate tradiționalistă, uneori abia perceptibil, alteori în modul cel mai franc…”

Ștefan Hostiuc

 

Arcadie Suceveanu este, până la ineditele din ciclul Mașina apocaliptică, un hidalgo romantic, un herald al Visului pur, un fluture-mire, înfometat de rug, ori, dacă doriți, un tandru cavaler cu educație modernă, dar, la modul cel mai novalescian, “flămând de-un rug cu flăcări subțire”.

Floarea lui albastră e dulcea himeră a firului-de-nisip-princiar.

Ștefan Hostiuc

 

În constelația poeziei actuale, cărțile de versuri ale lui Arcadie Suceveanu denotă un poet modern frământat de probleme existențiale. El nu renunță la sublim, la ideea de perfecțiune, la suavitatea imaginii, dar, în dorința de a scăpa de ispita naivității romantice, pornește, grav ATAC, ÎMPOTRIVA LOR, echipat cu armele moderne ale grotescului. Jocul scriiturii sale rămâne însă deschis și altor paradigme.

Iar nostalgia după pasul pe care urma să-l facă în urmă cu un deceniu, în dragostea sa pentru poezia optzecistă, vine să se consume astăzi, în surâsul ironic al unui hidalgo post-modern.

Ștefan Hostiuc

 

Capabil să împărtășească cititorilor în mod conștient sentimente pe care până atunci nu le cunoscuseră, poetul descoperă sau pune în vibrație noi zone ale sensibilității. Exprimându-le, el dezvoltă și îmbogățește sufletul poporului care vorbește aceeași limbă.

Alexandru Husar

 

Poezia este în esență limbă, dar limba este în esență popor. Limba, graiul are o viață spirituală și se întinde cât se întinde un neam, patria sa în spațiu și timp.

Alexandru Husar

 

Eu sunt Toma necredinciosul și vreau să văd, să știu și să pipăi că poezia are o rană: fie de cui, fie de lance, fie o crestătură feroce de cuțit, fie de ghimpele dulce-înveninat al trandafirului, fie de mireasma lui roșie și tirană.
Nu-mi place poezia fără semne și identitate: în afară de numele poetului ea trebuie, s-ar cuveni să aibă fie o aluniță, fie o julitură proaspăt sângerândă la genunchiul dactilului. Îmi place poezia care cade, care taie, care zguduie fie și prin candoare chiar și cea care irită. Nu-mi place cea care lunecă, care râmă, care se curbează pe greabănul sloganului, care stă “smirna” în fața lozincii.

… Prin aceste toate mi se pare că v-am mărturisit de ce-mi place poezia verticalului poet Arcadie Suceveanu.

Eugen Lungu

 

Creator alimentat la o sursă vitală “tăvălită prin poienile cu roua, în care vibrează, în surdină, murmure de ape și glasuri melancolice de bucium…”

George Meniuc

 

Arcadie Suceveanu face o breșă în tartajele de beton ale literaturii… străduindu-se prin toate mijloacele de care dispune să îndemne la treabă sufletul micului său cititor, să accelereze maturizarea lui rațională, intelectuală, psihică și spirituală, pregătindu-l să intre în cercul marilor întrebări care l-au frământat dintotdeauna pe om.

Igor Nagacevschi

 

Arcadie Suceveanu este un zugrav ales al metaforei și un incrustator neîntrecut al goticului imagistic, mai ales al fastului acestuia. La el poezia veritabilă este ca și crucea aurită a unui templu de pe culmea unui deal, planând ca și cum aerul… Este ceva miraculos în această inversare, răsturnare ideatică dinspre aspațialitatea ideatică a metaforei sau a dejucării ei în subsidiar, pe care el a găsit-o intuitiv și ideal în ceea ce privește echilibrul dintre gând și imagine. El trebuie poate mai bine căutat, după noi, mai mult în intimitatea comunicării, a zicerii subțiri, fine… Or, ea este pare-se cheia de boltă a fondului său originar…

Tudor Palladi

 

Poetul își cântă Metaforele aidoma unor cântece, copacul inimii sale însuflețește, dă viață metaforelor, pânzei lor “moarte”, le luminează cu razele simțirii și ale trăirii necontrafăcute cu toți aleșii, “chemații de cuvinte”.

Tudor Palladi

 

(…) Poezia lui Arcadie Suceveanu, clasică în aparență și modernistă cu măsură, cu apetit pentru parabolă și de un indiscutabil rafinament, trăind această dramă fără febre mesianice, va plânge “munți de sare”. Ea condensează metaforic durerile unui neam. Prin Arcadie Suceveanu poezia de “dincolo” se desparte hotărât de tradiționalismul rural și bucolic, îmbrățișând parabola cu aer fantast (ca în superba Mașină apocaliptică), trecând chiar dincolo de comedia cotidianului pentru a instaura, sub aerul apăsător al tablourilor suprarealiste (Oct. Sovianu), cinstirea metafizicului. Dar Suceveanu, anunțând ruptura pe care ultimul val o și realizează (în pofida caracterului “disjunctiv”), nu acceptă, neapărat, rețetele “optzeciste”; poet matur, format, el se anunță ca un nume important al liricii noastre.

Adrian Dinu Rachieru

 

Fără prea multe figuri de stil, fără epitete sterile, fără metafore gratuite, poezia lui Arcadie Suceveanu înalță spre cerul Golgotei umane o rugă înflăcărată și înfrigurată, un foc purificator din rugul suferinței, o transfigurare în care se străvede pietatea și puritatea ființei poetului, deopotrivă cu omul și lumea, asumate prin cuvânt.

Gheorghe Simon

 

Rechizitoriile lui Arcadie Suceveanu iau adeseori forma unor parabole. Poetul nu vrea să… atingă răul. Dintr-un fel de silă, el recurge la o rețea de aluzii, ori de câte ori se vede pus în situația de a numi realități dezgustătoare. Utilizarea parabolei ține tot de distincția intratabilă a poetului. Datorită acestei preferințe, resentimentele sale, chiar și cele mai explozive, încremenesc în forme elegante, statuare, situate în afara timpului…

Alex. Ștefănescu

 

… Adevăratul Arcadie Suceveanu trebuie căutat în acele poeme de un remarcabil fast baroc…. Limba aleasă folosită de poet în cele mai inspirate texte ale sale, ca și aptitudinea de a face din poezie un spectacol de gală constituie o contribuție prețioasă la dezvoltarea literaturii române nu numai de acolo, ci și de aici. De oriunde.

Alex. Ștefănescu

 

Oriunde ar fi deschisă cartea, orice poezie ar fi parcursă, sub coroana de jar a literelor tipărite se deslușește, fără efort, “harta” unei dureri, a unei revolte, a unui strigăt disperat azvârlit în univers “cu pumnul pe gură”. Altfel spus, o veritabilă Golgotă o constituie fiece creație în parte și fiecare vers în parte al poetului basarabean.

Nicolae Țone

 

Apreciat de Alexandru Ștefănescu pentru “acele poeme de un remarcabil fast baroc”, prețuit de C. Ciopraga pentru puterea de sinteză a “rapsodului”, omologat de Mihai Cimpoi pentru “replica spirituală, calamburul care valorifică jocul inteligenței, oniric a la Dimov, echinoxist în viziunea lui Nicolae Popa - Arcadie Suceveanu este un poet-cărturar…

Geo Vasile

 

Disponibilitatea harului de a poetiza și problematiza simultan se învederează nu numai în varietatea tematică, ci și în forța de a imagina și realiza conivența între formă și fond, de a instaura cuvenita cotă stilistică.

Geo Vasile

 

Un joc superior al imaginarului în cascadă oferă generoase, dramatice, irezistibile secvențe lirice despre viața poetului și a poeziei de la origini până în zilele noastre.

Geo Vasile

 

Departe de a se revoluționa, ca la Valery, prin tăcere, sau de “a se sinucide” ca la Rimbaud, poezia lui Arcadie Suceveanu are șansele unei emisii neîntrerupte, suprafirești prin performanțe, aproape spontană prin subtile metafore, rime, analogii.

Geo Vasile

 

Poezia lui Arcadie Suceveanu este un caz de democrație a inspirației, ecuație în care vorba bogată, scenografia verbalizată nu înseamnă facilitate.

Geo Vasile

 

Căutarea de stil propriu se întrevede în primele sale cărți de poezie.

Arcadie Suceveanu reușește să producă o favorabilă impresie asupra cititorului prin anunțarea unui autentic statut poetic, cu vădite accente personale și cu o ținută literară pe potrivă.

Ion Vornicu

  

…Poetul Arcadie Suceveanu descinde fastuos din patriarhale plaiuri carpatine, continuându-se, treptat ca o personalitate artistică de valoare în corul policrom al poeților de factură modernă…

Ion Vornicu